Umbre,lumini,culori..viață

Poate deseori te pierzi printre umbre şi nu e nicio rază de lumină care să le sperie şi să le determine să te elibereze..dar ştii tu,călătoria printre umbre e o lecție în urma căreia devii mai puternic,dacă ştii să o duci la capăt. Mereu finalul îți rezervă lumina,tu să nu renunți la această idee,eu o numesc cheia salvatoare,pe un drum greu,pavat cu semne de întrebare şi sentimente ce îți ascund zâmbetul,gândul unui final fericit te menține puternic în jocul umbrelor.Ține gândul viu şi lasă-l să te ghideze.Vreau să precizez că drumul printre umbre uneori este o alegere,uneori obligație. Unii oameni aleg să se ascundă printre ele atunci când lumina nu le mai oferă niciun răspuns..dar,ca şi în cazul unei mari iubiri,mereu se întorc  înapoi. 
Poți fi obligat să iei parte la dansul de umbre,atunci când eşti profund blocat în vise optimiste şi nu accepți în viața ta sub nicio formă,ideea de rău. Viața transformă,căci are dreptul,sintagma "soare vrei,soare îți dau", în "soare vrei,umbre îți dau". Fie că accepți lecția sau îți acoperi ochii tot cu acelaşi optimism,vor rămâne mici urme pe retină.
 Heh,odată ajuns la lumină,cum omul este o ființă mereu nemulțumită,simte nevoia de culori..iar culorile le capeți atunci când cunoşti fiecare sentiment în parte,cunoscând ia culoare viața.
Trăieşte şi simte în felul tău,învinge umbrele,atinge lumina şi dă culoare vieții.