Nu mă lăsa să-mi fie dor

Poate tu nu ai vrea,poate ai dori chiar să îmi fii salvare,poate doar viața te ține departe de mine sau poate ne-a întâlnit drumurile cu întârziere iar acum caută o metodă de a îndrepta greșeala,ținându-te în mintea mea..poate.

Oare cu tine cum se comportă?

Mă chemi vreodată prin mintea ta?Poate într-o dimineață rece sau cu raze calde de primăvară ce își fac loc prin geam sau într-o seară cu ploaie..căci ea ne-a fost legătură și atunci și acum.Mi-ai adus primăvară,soare și ploaie în același timp.Ea a șters urmele pașilor tăi dar nu și amintirea ta.Dacă m-ai chema la o scurtă plimbare prin mintea ta nu ți-aș ocupa mult timp,mi-aș măsura vizita în secunde și m-aș întoarce la mine cu același zâmbet cu care am venit,poate doar cu un ritm mai alert al inimii.

Nu aș putea să cer altceva de la tine..în schimb ți-aș da totul.

Te am în gând,te am în suflet și te ascund chiar și în inimă atunci când îmi fugi din gând,mă asigur că ești aici chiar dacă realitatea vrea cu orice preț o confruntare între mine și imposibil,luptă în care mai am nevoie de un aliat..

Ușa sufletului meu îți va fi mereu deschisă,nici voit nu s-ar putea închide și chiar dacă ar fi să fie,cheia rămâi tu..

Absența folosește amintiri pentru a nu lăsa un gol adânc,cu tine am prea puține amintiri dar colaborează bine cu absența..eu rămân la vechii mei colaboratori: speranța și timpul.