I-am cerut timpului timp,cerului soare ziua și liniște noaptea.
Timp nu știu cât de mult voi primi,soare mi s-a dat,liniște..încă aștept.
Zilele nu vin atât de repede precum trec,cunoaștem cu toții momentele în care ne mirăm de rapiditatea cu care mai pleacă un an și ne uităm la drumul său de adio cu mult prea multe semne de întrebare,încercând să descoperim ce ne-a lăsat în urma sa,amintiri sau lecții.
Privim doar în jur,la ceea ce ne-a lăsat sau ne-a luat timpul trecut,la lucrurile ce s-au schimbat,la oamenii ce ne sunt aproape,uitând însă că undeva,prin toată mulțimea de schimbări ne aflăm și noi.
Cine suntem noi și ce efecte are timpul asupra noastră?
Te-ai gândit vreodată câte zile ai irosit uitând să fii tu?
Poate că nu,poate că ai încercat dar ești om și te pierzi prea ușor printre gânduri,astfel e de înțeles de ce nu ai reușit să găsești unul salvator.
E revoltă în fiecare celulă din mine atunci când aud că părerea lumii modelează o persoană.
Tu ar trebui să fii propria ta lume,să te ghidezi mereu după propriile tale dorințe și aspirații,să nu te abții de la fericirea ta doar fiindcă aceasta nu se aseamănă cu a celorlalți.Nu ești pe pământ pentru a trăi după tiparele de cele mai multe ori absurde ale unor oameni care nici măcar ei nu le înțeleg și te asigur că respectarea acestora nu le-ar aduce fericirea,ci doar un sentiment nemeritat de superioritate,așadar tu trebuie să îți păstrezi felul de a fi și fericirea intacte,cea din urmă multiplicând-o și dăruind-o.Stai fără griji,ceea ce dăruiești din suflet se întoarce înzecit.
Concluzia?Concluzia te invit să o tragi singur,eu vin ca de fiecare dată cu o mică remarcă.
Există un început pentru toate,sfârșitul este mai greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu