5 lucruri ESENȚIALE de făcut până la 25 de ani

Da,bineînțeles..cei ca și mine o vor face și după 25.

1.Testează-ți limitele

Exact! Fie că este vorba despre un maraton de alergat,o săptămână fără somn sau o noapte în care alcoolul pare să nu se mai termine,mergi până la capăt. Chiar și cu alcoolul,chiar dacă a doua zi vei avea "norocul" unei mahmureli teribile,vei realiza că ți-ai pierdut telefonul și nici oglinda nu te mai recunoaște..tu să privești partea bună: cel puțin ai ajuns acasă (ei,nu-ți mai bate capul cum) și ți-ai testat limita (din nou,nu contează că nu îți amintești..lasă detaliile). Ai o scuză,ești tânăr.

2. Profită de moment

Mhm,mai departe de film,"acum sau niciodată" chiar se aplică în realitate. Simți că e momentul tău? Fă-o. E acum,se întâmplă ceea ce ai vrut,ți-ai imaginat cândva întâmplător sau de mult timp ori e o situație nouă,neprevăzută. Scapă de teama de neprevăzut acum,de regrete e timp mâine. INDICAT ar fi să îți antrenezi mintea să ocolească regretele. Regretul ar trebui să apară atunci când ești forțat de cineva sau ceva,de o persoană sau circumstanțe să faci ceva ce nu îți dorești sub nicio formă,nu atunci când e propria ta decizie. E dimineață,te-ai trezit și regreți ziua de ieri pentru că ai ales "acum" în loc de "niciodată"? Permite-ți să îți cunoști corpul..dă-ți două palme!:) Mhm,după acest scurt exercițiu de autocunoaștere,pregătește-te să o faci din nou,mai bine decât ieri,mai intens. Nu știu ce ți-a trecut prin cap acum dar eu mă refeream la trăirea intensă a momentului :),de "niciodată" e bine să dai numai în basme.

3. Vorbește,gura ți-a fost dată ȘI pentru asta

Da,da. Poate numai în melodia lui Smiley gura este doar pentru sărut,în mintea ta nu vreau să intru acum :)...dar în realitate,gura are obligația de a lucra cu mintea și de a transmite vocal mesajele acesteia..mintea se folosește și de gesturi însă e mai safe să îi spui unei fete că e frumoasă decât să te uiți la ea și să zâmbești forțat,dacă acea fată are probleme cu încrederea si respectul de sine va crede că are ceva pe față iar tu te abții să nu râzi.În cazul în care fata-i moldoveancă,îți mai încasezi și o lovitură critică pe baza intenției tale bune. Ce zici,nu-i mai bine să vorbești? Zâmbești după,chiar cu toții dinții fiindcă pericolul de a îi pierde a dispărut..sau cel puțin e mai mic,moldovencele-s imprevizibile. 

4. Nu îți interzice nimic

Și până la urmă,de ce ai face-o? Nu e suficient faptul că ai NUMAI o singură viață? Vrei să o umpli cu bariere? Daca vrei să iubești,iubește cum și pe cine vrei (dacă nu ți se răspunde la fel..ghinion,treci mai departe),dacă vrei să fugi in lume te invit să o faci (asta în condițiile în care ești un student rebel și tu ești spaima restanțelor,nu restanțele spaima ta),dacă vrei să țipi,țipă dar asigură-te că ești în plină stradă,la o oră de vârf..lumea trebuie să îți cunoască potențialul. 

5. Învață să fii mândru de tine

Niciun alt om pe lumea aceasta nu trebuie și nu va putea să te schimbe..dacă totuși va reuși,ești un om slab. Având în vedere că ai DOAR o singură viață,te îndemn să o trăiești TU,după cum simți..ar fi păcat să trăiască altcineva prin tine. Într-adevăr,tăria de caracter se dobândește mai greu DAR se dobândește acum,în tinerețe. Prețuiește-te,iubește ceea ce ești și înainte să accepți să fii schimbat de către cineva,asigură-te că acel cineva are o viață perfectă și cel puțin o mare realizare. Mhm,așa credeam și eu,nimeni nu are o viață perfectă pentru că secretul împlinirii depline rămâne și astăzi nedescoperit. Așadar,nu vrei să ai propria ta căutare? Incearcă! Pleacă în aventură cu optimismul,eu îți urez drum bun!

Testează-ți limitele,vei afla că nu ai!:)

Interviu cu Giulia

Giulia se prezintă simplu: o carte deschisă pe care dacă o citești în grabă e mai bine să o închizi.

R: Cum te-ai descrie in doar 3 cuvinte?

G: 3?Sunt..un simplu om.

R: Cu ce cuvinte te-ar descrie cel mai bine un prieten?

G: O descriere pe care nu cred că o voi uita vreodată : "Ea este Giulia,toată ziua se uită la prostiile ei și râde".

R: Cum te-ai simtit făcând primii pași în lumea jurnalismului?

G: Ca acasă,când am făcut primii pași în camera mea iar lângă mine era mama. Acum,trebuie să-mi fiu proriul îndrumător însă nu este neapărat un lucru ce mă sperie,am crescut.

R: Cum te vezi peste 20 de ani?

G: Este o cale lungă,privesc cu optimism doar spre ziua de mâine..spre 20 de ani,doar cu speranță. Mă laud cu o imaginație aparte,peste 20 de ani cred că aș fi tot blondă,la fel de optimistă și păstrând același colorat râs. Ah,poate voi fi puțin mai atentă la firea omenească.

R: Ai experimentat iubirea până acum?

G: Iubirea..nu. Am experimentat o iubire platonică și doar de la mine la el. Este o poveste interesantă și lungă și păstrez fiecare detaliu de atunci.Se întâmpla in primăvara lui 2014 la un concert în orașul meu. Eu-mică și entuziasmată fană,iar el un chitarist tânăr și zâmbitor. Era o zi ploioasă,când am plecat am știut că am lăsat ceva în urmă și am fost destul de supărată în următoarele zile..sau cel puțin abătută,experimentasem fericirea în adevăratul său sens.

R: Aceasta a fost singura ta experienta intensă cu acest sentiment?

G: Da,unica.

R: Ce nu știu oamenii din jurul tău despre tine?

G: Nu știu niciodată când sunt supărată,nu îmi place să transmit negativitate și prefer să nu mă exteriorizez în astfel de momente fiindcă mă "vindec" repede de tristețe.

R: Ce înseamnă realizarea pentru tine? Familie,copii,o casă și liniște?

G: Poate liniște.Consider că primul pas spre realizarea profesională este realizarea la nivel spiritual. Înainte de orice altceva,vreau să fiu complet împăcată cu ceea ce sunt și să pot transmite asta prin toți porii. Vreau să inspir,să aduc oamenilor putere de schimbare și optimism,vreau ca lumea să înțeleagă că poate realiza mai mult decât un cămin cu mulți copii și norul de griji banale  pe care le întâmpină odată cu această "realizare". Nu sunt împotrivă,oricum.

R: Care este persoana după care te ghidezi în viață?

G: Prefer să fiu propriul meu ghid,țintesc mai sus decât văd și tot cu speranță urc. Totuși,un model pentru mine este tatăl meu. Am fost copilul care a primit până și imposibilul înainte să îl ceară,atât de mult m-a iubit. De la el moștenesc cele mai frumoase caracteristici,ochii și simțul umorului foarte dezvoltat.

R: Cum îți păstrezi umorul și în momentele mai grele?

G: Atunci îl solicit cel mai mult,el mă solicită și când nu este cazul,astfel mă trezesc râzând ori din nimic,ori dintr-o amintire cu vreo scurtă  "nebunie" de-a mea.

R: Ce regreți cel mai mult?

G: Faptul că trec anii și nu am băut destul. :)) Glumesc. Mâ consider un om fără regrete,de obicei mă împac cu orice greșeală și pur și simplu o șterg definitiv din mintea mea. Consider că este cel mai corect și sănătos lucru pentru organism,fug de spitale cum pot și eu.

R: Îți iubești țara?

G: Enorm. Au existat momente când intensitatea iubirii a mai scăzut,însă am văzut lacrimi ici-colo și mi-am zis că are nevoie de iubire uneori,criticând pământul în care și tu ai prins rădăcini nu faci altceva decât să ofilești voit.

R: Știu că ești de puțin timp printre ardeleni. Cum te simți aici,e prea devreme poate să spui "ca acasă"?

G: Iubesc ardelenii. Sunt oameni deschiși și primitori,așa cum îmi imaginam. Nu știu dacă aș putea spune încă "acasă" dar cu siguranță nu mă simt străină,chiar au primit incredibil de frumos o moldoveancă nebună cu ale ei cuvinte pline de "i" :)) și pentru asta le mulțumesc.

R: Știu că râzi foarte mult. Cum reușești? A fost vreodată râsul un impediment pentru tine?

G: Foarte mult și foarte tare. Impediment? Niciodată,e ceva ce mă caracterizează,râd din suflet și..din toți plămânii.:)) Sunt un om vesel,vreau să profit de tinerețe,de anii aceștia după care plânge toată lumea. Eu vreau să ajung la acea vârstă și să continui sa râd amintindu-mi că n-a trecut zi din tinerețea mea în care să nu fi făcut vreo prostie.

R: Cum este să fii prieten cu Giulia?

G: Cred că un cuvânt potrivit ar fi "palpitant". Maya ar putea relata cel mai bine. Nu știi niciodată când sunt lângă tine,în secunda doi pot fi pe bloc,în dulap sau la celalalt capăt al țării. Ea este obișnuită deja,nu se mai chinuie cu intrebarea,știe că mereu mă întorc.

R: Cum reușești să te faci plăcută printre oamenii din jurul tău?

G: Nu știu,sunt eu..mă prezint așa cum sunt,un om vesel și deschis. Până acum nu mi-a spus nimeni că nu mă place sau că sunt un om cu un caracter urât. Ah,poate doar un singur om..dar mi-a zis din senin,fără explicații sau motive..dar e ok,am învățat că lumea e mare iar oameni sunt mulți,câte o lecție de viață în fiecare.

R: Cu sigurantă ai un talent sau o pasiune ascunsă. Care este aceasta?

G: Recent mi- am descoperit un nou talent,este vorba despre stand-up comedy. Nu am avut încă șansa să îl împărtășesc cu lumea dar cu siguranță o voi face când se va ivi șansa.

R: Ce dorești să transmiți cititorilor?

G: Să își facă curaj să zâmbească mai mult,e un antrenament bun la orice oră și o cheie universală,deschide orice ușă,cutie,cutiuță..nu merge cu băncile daar orice e posibil.

R: Și ceva în mod direct?

G: Vă aștept din nou pe blog,am de gând să fac mici schimbări pe aici și să aduc veselia în articolele mele în aceeași formă pe care  o împărtășesc și în realitate. "Gândurile albe" va avea o schimbare de look.

R: Îți multumesc pentru timpul acordat,Giulia!

G: Îți multumesc și eu,te mai aștept!

Timp înapoi

Cu mult timp înapoi..ştiu cine am fost,nu necesit vreun act care să-mi sufoce existența cu o anume identitate..căci nicio hârtie ştampilată nu mă şi nu ne poate defini.Ne-am definit matematic prin fel şi fel de circumstanțe,am fost împreunați şi despărțiți,ne-au definit restul prin măsurători şi egale încruntări,ne-a definit întâmplarea împărțindu-ne după bunul plac pe diferite drumuri..din mulțimi distincte de îndepărtate sensuri ce nu se vor reuni după un eventual egal.. Dar cine are nevoie-n lumea asta de egal,cine are nevoie de concluzii şi un sfârşit precis urmat de sadicul,urâtul,tragicul "adio"? Acest "adio" e o jignire,jignire chiar şi pentru cei ce au plecat în lumi mai cu lumină,mai cu întuneric..căci niciodată "adio" nu va fi "adio" pentru cel ce ți-a intrat în suflet.
Eu nu o să îți spun acest urât cuvânt,nu l-aş înfrumuseța nici măcar cu o virgulă..nu.Am siguranța că vrei să ştii de ce m-am scăzut din tine cand eram pe culmile adunării.
Când te-am cunoscut erai în lipsă de buletin,identități oficiale si alte inutilități dar te-am identificat prin simplitatea unor gesturi,ochi atent conturați în a căror retină ai ridicat zidind speranțe o lume ce îmi purta numele,cu buze ce închise îşi cereau pedeapsa iar inutil era acum să stau fără a le-o da..
Intenția mi-a fost de a îmi îndrepta paşii spre înapoi,de a fugi de tine ca de un străin cu rele şi animalice obsesii dar îmi doream să fug fiindcă ştiam ce răni pot provoca cătuşele unei prime emoții şi ce greu e să mai găseşti o cheie atunci când dorința e împletită cu "da" şi "nu" iar sufletul strigă a îndemn..

Perfect clar

Nu ştiu cum,când şi de unde dar schimbarea necesară a venit la fix.
Ştim cu toții că odată era un joc de nuanțe tragice şi triste atunci când mai cădea câte o mască-n jur..prezentul ne aduce o perspectivă mai sănatoasă însă,cu iz de zâmbet şters în 
colțul gurii,şoptitor prea puțin subtil de "mă aşteptam la asta".
Aşteptări..9 litere,10.000 de sensuri.
Am avut,de la oameni ce fără cuvinte promiteau a fi acolo iar acum..chiar sunt acolo,promit acelaşi lucru altora. Evident,un om fals îşi urmăreşte mereu interesul indiferent dacă pe drum lasă 2,10,100 persoane folosite drept trepte. Eu nu doresc a mă asocia cuvântului "folosit",intențiile mele au fost pure iar ajutorul a fost rupt cu rădăcini din inimă şi sincer oferit. Faptul că mereu ajungem să dăm dreptate vorbei pur româneşti "când eşti bun,eşti luat de prost" este cu totul o altă latură a povestirii..latură în jurul căreia
nu o să bat prea mult pasul,o să fac 2-3 paşi mari şi apăsați. 
Nu eşti prost dacă întinzi mâna cuiva,prost e cel ce ți le ia pe amândouă iar apoi repetă mişcarea cu oricine îi mai face cu ochiul a bunătate şi îi zâmbeşte a şansă.
Nu vedeam prea multe beneficii la maturitate,se lega de realism prea puternic şi nu îmi era dragă ideea dar parcă parcă s-a apropiat atât de blând de ochii mei şi mi-a arătat atât de multe încât am început să îmi deschid brațele..puțin acolo.
Nu am regrete,ca întotdeauna fug de ele şi îmi impac total mintea cu sufletul înainte de a pleca de lângă trecut.
Te îndepărtează caracterul unui om,oricât de actor fără voie ar fi şi oricât de mult ar insista pe rolul copilului bun,momentele dese de scăpări capătă o formă în timp.
Ai grijă de tine,ține aproape numai oamenii ce trec şi prin foc pentru a demonstra că te merită iar tu la rândul tău..asigură-te că merită să-ți arzi tălpile.

Fluture de noapte

Mi-am permis o seară numai eu cu mine,după mult timp în care m-am uitat.
Am lăsat un geam deschis,voiam pe fundal de gânduri sunet de toamnă.Ghidat probabil de lumină,un fluture de noapte s-a alăturat întâlnirii mele.În primă instanță n-am știut ce e de făcut,dacă trebuie să îl ghidez spre drumul înapoi sau să îl las cu mine.I-am dat voie să rămână.Fluturii trăiesc doar o zi pe pământ,m-am gândit că eu voi mai întâlni fluturi de noapte dar eu pentru acesta voi fi prezența lângă care a închinat steagul scurtei vieți.În raita lui prin camera mea,bătaia aripilor sale fragile lăsa un sunet agitat,probabil era felul său de a mi se adresa..îl urmăream cu priviri tăcute,în micile lui pauze din zbor ni se completau tăcerile..
Mi-aș fi dorit să fi fost mai mult decât un simplu fluture de noapte pentru mine iar eu mai mult decât un simplu om pentru el.
Timpul unuia ca el e limitat,timpul multora ca mine e irosit pe bază de motive seci,completate de ridicări din umeri și un mâine veșnic..Nu iubim azi pentru că o putem face mâine,nu zâmbim azi pentru că din nou,există un mâine..dar dacă acest mâine al nostru se transformă subit într-un azi al unui fluture de noapte?
Continuăm să trăim sprijiniți de comoditatea unui mâine,pierzând astfel momente mari și trăiri importante la baza cărora stă un azi. Comoditatea nu merge mână în mână cu timpul și fericirea deoarece timpul nu așteaptă iar fericirea,de cele mai multe ori nu răspunde așteptărilor noastre.

Banalul meu fluture de noapte m-a întrerupt din meditație și cu prețul vieții sale,a lăsat o lecție de viață pentru mine..sau mai bine spus,și-a lăsat viața lui ca și lecție de viață pentru mine..

Cine-i vinovat?

Spune-mi de ce nu te gândeşti că îmi este dor de tine iar..

Umbre,lumini,culori..viață

Poate deseori te pierzi printre umbre şi nu e nicio rază de lumină care să le sperie şi să le determine să te elibereze..dar ştii tu,călătoria printre umbre e o lecție în urma căreia devii mai puternic,dacă ştii să o duci la capăt. Mereu finalul îți rezervă lumina,tu să nu renunți la această idee,eu o numesc cheia salvatoare,pe un drum greu,pavat cu semne de întrebare şi sentimente ce îți ascund zâmbetul,gândul unui final fericit te menține puternic în jocul umbrelor.Ține gândul viu şi lasă-l să te ghideze.Vreau să precizez că drumul printre umbre uneori este o alegere,uneori obligație. Unii oameni aleg să se ascundă printre ele atunci când lumina nu le mai oferă niciun răspuns..dar,ca şi în cazul unei mari iubiri,mereu se întorc  înapoi. 
Poți fi obligat să iei parte la dansul de umbre,atunci când eşti profund blocat în vise optimiste şi nu accepți în viața ta sub nicio formă,ideea de rău. Viața transformă,căci are dreptul,sintagma "soare vrei,soare îți dau", în "soare vrei,umbre îți dau". Fie că accepți lecția sau îți acoperi ochii tot cu acelaşi optimism,vor rămâne mici urme pe retină.
 Heh,odată ajuns la lumină,cum omul este o ființă mereu nemulțumită,simte nevoia de culori..iar culorile le capeți atunci când cunoşti fiecare sentiment în parte,cunoscând ia culoare viața.
Trăieşte şi simte în felul tău,învinge umbrele,atinge lumina şi dă culoare vieții.