Fluture de noapte

Mi-am permis o seară numai eu cu mine,după mult timp în care m-am uitat.
Am lăsat un geam deschis,voiam pe fundal de gânduri sunet de toamnă.Ghidat probabil de lumină,un fluture de noapte s-a alăturat întâlnirii mele.În primă instanță n-am știut ce e de făcut,dacă trebuie să îl ghidez spre drumul înapoi sau să îl las cu mine.I-am dat voie să rămână.Fluturii trăiesc doar o zi pe pământ,m-am gândit că eu voi mai întâlni fluturi de noapte dar eu pentru acesta voi fi prezența lângă care a închinat steagul scurtei vieți.În raita lui prin camera mea,bătaia aripilor sale fragile lăsa un sunet agitat,probabil era felul său de a mi se adresa..îl urmăream cu priviri tăcute,în micile lui pauze din zbor ni se completau tăcerile..
Mi-aș fi dorit să fi fost mai mult decât un simplu fluture de noapte pentru mine iar eu mai mult decât un simplu om pentru el.
Timpul unuia ca el e limitat,timpul multora ca mine e irosit pe bază de motive seci,completate de ridicări din umeri și un mâine veșnic..Nu iubim azi pentru că o putem face mâine,nu zâmbim azi pentru că din nou,există un mâine..dar dacă acest mâine al nostru se transformă subit într-un azi al unui fluture de noapte?
Continuăm să trăim sprijiniți de comoditatea unui mâine,pierzând astfel momente mari și trăiri importante la baza cărora stă un azi. Comoditatea nu merge mână în mână cu timpul și fericirea deoarece timpul nu așteaptă iar fericirea,de cele mai multe ori nu răspunde așteptărilor noastre.

Banalul meu fluture de noapte m-a întrerupt din meditație și cu prețul vieții sale,a lăsat o lecție de viață pentru mine..sau mai bine spus,și-a lăsat viața lui ca și lecție de viață pentru mine..