Timp înapoi

Cu mult timp înapoi..ştiu cine am fost,nu necesit vreun act care să-mi sufoce existența cu o anume identitate..căci nicio hârtie ştampilată nu mă şi nu ne poate defini.Ne-am definit matematic prin fel şi fel de circumstanțe,am fost împreunați şi despărțiți,ne-au definit restul prin măsurători şi egale încruntări,ne-a definit întâmplarea împărțindu-ne după bunul plac pe diferite drumuri..din mulțimi distincte de îndepărtate sensuri ce nu se vor reuni după un eventual egal.. Dar cine are nevoie-n lumea asta de egal,cine are nevoie de concluzii şi un sfârşit precis urmat de sadicul,urâtul,tragicul "adio"? Acest "adio" e o jignire,jignire chiar şi pentru cei ce au plecat în lumi mai cu lumină,mai cu întuneric..căci niciodată "adio" nu va fi "adio" pentru cel ce ți-a intrat în suflet.
Eu nu o să îți spun acest urât cuvânt,nu l-aş înfrumuseța nici măcar cu o virgulă..nu.Am siguranța că vrei să ştii de ce m-am scăzut din tine cand eram pe culmile adunării.
Când te-am cunoscut erai în lipsă de buletin,identități oficiale si alte inutilități dar te-am identificat prin simplitatea unor gesturi,ochi atent conturați în a căror retină ai ridicat zidind speranțe o lume ce îmi purta numele,cu buze ce închise îşi cereau pedeapsa iar inutil era acum să stau fără a le-o da..
Intenția mi-a fost de a îmi îndrepta paşii spre înapoi,de a fugi de tine ca de un străin cu rele şi animalice obsesii dar îmi doream să fug fiindcă ştiam ce răni pot provoca cătuşele unei prime emoții şi ce greu e să mai găseşti o cheie atunci când dorința e împletită cu "da" şi "nu" iar sufletul strigă a îndemn..