Vreau să cad fără,ridică-te la fel..

A cădea cu iubirea sau a te ridica fără?
Am întrebat o persoană pe care o cunosc de ceva timp (știu,puteam foarte bine să mă limitez la cuvântul „prieten” însă este un cuvânt prea mare,cel puțin pentru mine și nu îmi permit să îl folosesc pentru descrierea oricui)..ce este iubirea.
N-a lăsat secunda din urma întrebării mele să plece și a surâs,nici măcar nu m-a privit și mi-a răspuns în următorul fel: iubirea adevărată este atunci când ți-ai da viața pentru persoana pe care o iubești.
Știam deja că ăsta era răspunsul ce aveam să-l primesc..un răspuns banal,cel mai probabil preluat din filme,povești ale prietenilor care la rândul lor au vizionat filme,au auzit alte povești..
Iubirea adevărată? Eu n-am spus nimic despre adevăr sau falsitate în iubire. De ce a ținut morțiș să introducă cuvântul acesta în răspuns? Pentru a mă convinge să îi accept opinia,să audă din partea mea „aha,ai perfectă dreptate” sau se aștepta la cuvinte mărețe,de laudă pentru aberația pe care a spus-o?
I-am dezamăgit așteptările cu tăcerea mea și cu o privire aruncată într-o altă direcție. Aș fi putut foarte ușor să rup tăcerea,dar ar fi însemnat o umilință..pe care n-ar fi înțeles-o,rămânând tot la ceea ce înțelegea - replica din filmul prietenilor săi. Cum nu sunt genul de persoană care să umilească,am păstrat aceeași tăcere..dar acum știam că orice altă întrebare aveam să îi mai adresez,voi primi tot răspunsuri asemeni primului,fără noimă.
A înțelege e divin,a crede că înțelegi e prostie pură.