Mă opresc aici

Nu că aș vrea..dar știm cu toții că nu mereu lucrurile se întâmplă după voia noastră..așadar, am terminat. Nu voi mai încerca să deschid suflete sau minți de mult închise. De ce? Fiindcă nu mai vreau să mă simt un hoț.. desigur,spargerile mele ar trebui să aibă urmări pozitive însă in viața reală,jaful n-a fost niciodată prieten bun cu fericirea.
Clar, sufletul este averea cea mai mare a unei persoane.. și poate că nici măcar niște mâini cu intenții bune nu au voie să îl atingă..dar e o dovadă prea mare de egoism să ii pui gratii..
Sunt ferm convinsă că unele decizii nu sunt deloc gândite înainte.. și e păcat, nu este oare?
Cuvintele împing un om mai puternic decât orice altă forță umană.
De multe ori regreți că n-ai gândit înainte să spui "adio", că nu te-ai lăsat ajutat la timp.. dar fiecare e liber să decidă când e timpul său..