Încotro?

Îmi era frig.. Era ora 3  și ceva dimineața. Ce căutam afară  atunci? Mulți dintre noi mergem pe stradă ziua la ora 12 și tot nu știm ce căutăm.. iar acesta a fost gândul care m-a împăcat în acea dimineață.  Ridicând privirea către Calea Lactee am realizat cum se simte o furnică atunci când privește un om. Doar că eu nu simțeam teama furnicii, nu mă temeam că aș putea fi strivită..deși moartea sub mii de stele poate fi catalogată drept o dorință de-a mea.
Simțeam răcoare,mii de fiori ce mă cuprindeau..era abia 1 august dar eu deja simțeam toamnă în jurul meu.
Aș vrea să fie toamnă mereu.. anotimp nostalgic,aducător de amintiri..
Nici acum nu știu unde sau spre ce mă îndrept, e aproape ora 22..aștept din nou stele, aer de toamnă, amintiri și să simt din nou toamnă..