Viața ne este poveste,începutul și sfârșitul nu ne stau în mâini..însă de cuprins,ne ocupăm doar noi. Scriu despre oameni,scriu despre viață,scriu despre sentimente și trăiri,despre vise și speranțe,despre importanța păstrării unui zâmbet în orice moment și sfaturi pentru menținerea lui pe chip.
miercuri, 2 iulie 2014
Mi-aș dori să-ți dorești
Mi-aș dori o minte limpede dar nu știu dacă m-aș descurca cu ea.
N-am avut niciodată gânduri puține..dar deși mi-a fost greu să le duc uneori,nu aș putea să plec la drum fără ele.
Nu vreau să mă complic,dar nici nu caut o cale ușoară.
Vreau să fiu un motiv pentru oamenii ce și-au pierdut zâmbetul,vreau să zâmbească împreună cu mine. De multe ori mă lovesc de „nu pot,nu e așa ușor,tu nu știi cum e,e ușor de zis dar e greu de făcut” dar știți ce? Nu renunț.
Sunteți prea mulți cei ce vă lăsați fericirea furată..dacă depuneți o simplă plângere și așteptați rezultate satisfăcătoare în urma ei,vă trezesc destul de urât : în frumoasa noastră țară,dacă ți s-a dat în cap pe stradă poți depune plângere,dar pană se rezolvă cazul tău,alte 100 de capete vor fi sparte de același hoț. Așadar,de ce stai și îți plângi de milă? Fă-ți singur dreptate..dar altfel,uită hoțul ce a plecat cu fericirea ta,reîncarcă-te cu baterii mici de fericire și încearcă fel și fel de zâmbete,alege-l pe cel care ți se potrivește mai bine.
E greu?
Da,e mai ușor să stai să-ți lingi rănile,să le închizi cu lacrimi..dar lacrimile nu sunt pansament definitiv,rănile închise cu lacrimi se redeschid la prima atingere.
Să te pansezi cu speranțe? Bravo,ai găsit cheia succesului,nu rămâi nici cu cicatrici.
Ce alegi? Mai aștepți după plângerea aia?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu