O veşnicie de mână cu fericirea..sună a titlu de carte,nu?
Ei bine,dacă aş fi ştiut atunci să pun în ordine paginile cărţii,probabil acum toată lumea ştia de mine şi de ea,de misterul care ne-a făcut vie legătura,de privirea ei care putea să-mi atingă sufletul şi în clipele în care nu eram pregătit să fiu atins..Eu nu am ştiut cum să ating,încercările mele semănând mai mult a rană decât a mângâiere.
Am fost un om sec,nu ştiam ce efect pot avea cuvintele şi le foloseam cu speranţa că din 100 de încercări,una va avea pe ea inscripţionat norocul.
"Va fi bine,promit."
A fost singura dată când norocul îmi atinsese cuvintele şi astfel ele au ajuns la destinaţia pe care o scrisesem pe spatele lor-sufletul ei.Fragilă destinaţie,aveam să aflu mai târziu..şi apoi să mai aflu că o cutie poştală odată închisă din vina falselor livrări,nu o poţi redeschide numai cu speranţă şi bune intenţii.
Intenţiile mele cu ea?
Ea însăşi a fost pentru mine principală intenţie încă de când sunetul vocii ei a făcut pentru prima dată cunoştinţă cu existenţa mea.
Sufletul ei plin de culoare m-a trezit din somnul meu de alb-negru.Eu însă..eu însă i-am prăfuit strălucire.Dacă ar fi să mă întrebe cineva acum de ce am făcut asta,aş rămâne mut şi prin tăcere mi-aş accepta vina de a fi fost persoana pe care i-aş şterge-o din amintiri..fiindcă zâmbetul ei părea să o descrie ca fiind o dovadă vie cu ochi albaştri a fericirii.Eram elementul în plus din viaţa ei..însă ea îmi simţea lipsa ori de câte ori eram în minus.
Acum probabil sunt minus infinit uitat pentru ea,în timp ce ea pentru mine a redevenit ultimul meu gând seara şi primul dimineaţa,amintirea ei urmărindu-mă fără oprire şi răvăşindu-mă cu regret,disperare şi dragoste.
Regret-faptul că nu am ştiut să mă încătuşez de tine.
Disperare-faptul că niciodată nu o voi mai putea face.
Dragoste-tu."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu