Înțelegere

Viața nu este despre tine,viața este despre cei de lângă tine.

Cei care îți rămân alături(1),care se îndepărtează pe parcurs dar care revin apoi,cei care pleacă definitiv,cei care te rănesc,cei care îți vindecă loviturile și te ridică înainte să cazi(2)..și cei ce îndeplinesc simultan condițiile 1 și 2,pe care toată lumea îi cunoaște sub denumirea de prieteni..

Ei bine,poate sunt eu persoana care pune preț prea mare pe oameni și pe cuvinte dar prietenia mea o câștigi cu cel mai mic gest din lume,cu un simplu „va fi bine” atunci când dau impresia că mi se șterge zâmbetul,cu o privire cât o mângâiere..mie lucrurile mici îmi dau putere mare.

O căștigi ușor,o pierzi la fel.Sunt un om ușor de rănit,vulnerabil și sensibil și culmea,mă las rănit doar de cei pe care îi am în suflet,probabil atacurile în interior sunt cele care lasă în urmă cele mai multe ruine și steaguri albe peste ele-în zadar acestea..

Definim categoriile?

Cei ce se îndepărtează dar care revin-sunt acei oameni care se îndoiesc de propriile sentimente și gânduri.Fac greșeli dar mereu se întorc,știind să șteargă greșeala.

Cei ce pleacă definitiv-nu îi regreta,ți-au făcut un bine plecând,nu ai nevoie de decor inutil în viața ta.

Cei care te rănesc-oameni ce niciodată nu au avut alte intenții,pe care nu trebuie să îi mai primești niciodată în aria ta de siguranță și bine fiindcă mereu vor căuta să o strice.Din nou,fă-ți un bine si iartă-i,însă fără să uiți și să îi accepți din nou în viața ta.

Înfrumusețează-ți viata cu persoane care știu să îți înfrumusețeze sufletul.

Mister II

"Şi mi-am pus paşii să-i urmeze pe ai ei în acea seară..regretul meu rămâne că nu am făcut din acea seară veşnicie.

O veşnicie de mână cu fericirea..sună a titlu de carte,nu?

Ei bine,dacă aş fi ştiut atunci să pun în ordine paginile cărţii,probabil acum toată lumea ştia de mine şi de ea,de misterul care ne-a făcut vie legătura,de privirea ei care putea să-mi atingă sufletul şi în clipele în care nu eram pregătit să fiu atins..Eu nu am ştiut cum să ating,încercările mele semănând mai mult a rană decât a mângâiere.

Am fost un om sec,nu ştiam ce efect pot avea cuvintele şi le foloseam cu speranţa că din 100 de încercări,una va avea pe ea inscripţionat norocul.

"Va fi bine,promit."

A fost singura dată când norocul îmi atinsese cuvintele şi astfel ele au ajuns la destinaţia pe care o scrisesem pe spatele lor-sufletul ei.Fragilă destinaţie,aveam să aflu mai târziu..şi apoi să mai aflu că o cutie poştală odată închisă din vina falselor livrări,nu o poţi redeschide numai cu speranţă şi bune intenţii.

Intenţiile mele cu ea?

Ea însăşi a fost pentru mine principală intenţie încă de când sunetul vocii ei a făcut pentru prima dată cunoştinţă cu existenţa mea.

Sufletul ei plin de culoare m-a trezit din somnul meu de alb-negru.Eu însă..eu însă i-am prăfuit strălucire.Dacă ar fi să mă întrebe cineva acum de ce am făcut asta,aş rămâne mut şi prin tăcere mi-aş accepta vina de a fi fost persoana pe care i-aş şterge-o din amintiri..fiindcă zâmbetul ei părea să o descrie ca fiind o dovadă vie cu ochi albaştri a fericirii.Eram elementul în plus din viaţa ei..însă ea îmi simţea lipsa ori de câte ori eram în minus.

Acum probabil sunt minus infinit uitat pentru ea,în timp ce ea pentru mine a redevenit ultimul meu gând seara şi primul dimineaţa,amintirea ei urmărindu-mă fără oprire şi răvăşindu-mă cu regret,disperare şi dragoste.

Regret-faptul că nu am ştiut să mă încătuşez de tine.

Disperare-faptul că niciodată nu o voi mai putea face.

Dragoste-tu."

Mister I

„Mereu mi-am dorit să întâlnesc nebunia,iubirea și copilăria veșnică într-o singură femeie.

Am găsit-o,ceea ce nu am știut însă a fost să o țin lângă mine,căci în inimă o port și astăzi.

Eram abia la mijlocul vieții,nu acordam iubirii niciun preț,acest prost obicei urmărindu-mă tot restul zilelor de atunci,abia acum când multe nu mai am de spus și de făcut,caută să mă părăsească și el.

Abia se instalase vremea rece când i-am auzit pentru prima dată numele și când i-am văzut privirea înghețată analizându-mă și punând pe mine mii de semne de întrebare.

Mă cunoștea de undeva,felul în care încerca să-și ascundă vocea și privirea de mine mă intriga.Mă întrebam fără oprire cine e,de ce încearcă să se minimalizeze în prezența mea..

Am făcut cunoștință,de fapt doar eu cu ea,ea cu mine făcând de mult,aveam sa aflu.

Am urmat împreună un drum spre ea,m-a invitat înăuntru,am acceptat,neștiind cui îi ofer acceptul..dar presupun că deciziile necugetate erau și au rămas o caracteristică a tinereții.

Numele ei nu contează,pentru mine nu a contat nici atunci când aveam nevoie să o strig,știam că îmi aude nevoia de ea și într-o mulțime de oameni cu nevoie exactă..”

Post fericire

Fericirea..te simți complet când o deții,simți că viața s-a gândit și la bunăstarea ta și ți-a făcut un mic cadou..dar ce faci atunci când dispare?
Cel mai probabil nici nu știi cum să reacționezi,te pierzi printre gânduri și întrebări referitoare la dispariția ei și fără să realizezi te trezești într-o adâncă stare de dor,melancolie și confuzie..o combinație dăunătoare,dacă mă întrebați pe mine.
Cum o depășim?
E un proces dificil de vindecare,ținând cont că nicio rețetă farmaceutică nu îți poate procura pastila fericirii.
Acum voi povesti din propria-mi experiență..de obicei mi se întâmplă atunci când am o întâlnire de grad înalt cu fericirea,trăiesc din plin momentul și nimic altceva nu mă mai preocupă..sună cunoscut,nu?
Când se desparte de mine,rămân cu o expresie ștearsă,nu știu cum să reacționez dar încerc să rămân pe un teritoriu neutru,să nu cad în cealaltă extremă - a tristeții.
Cum simți că ești în pericol să cazi?
Ah,urâtă senzație..toate gândurile se unesc și te chinuie,îți amintesc de greșeli din trecut,de momentele fără culoare din viața ta,îți strigă că ai rămas fără fericire..iar tu parcă te îneci,aerul ia pauze dese până ajunge la tine și ești la un pas să izbucnești.
Știi ce trebuie să faci?
Adună-te,deschide ochii,expiră tristețea și inspiră calm și pace spunându-ți că va fi ok,căci va fi.
Se spune că toate sunt trecătoare..eu spun doar că fericirea se menține cu foarte mici eforturi,ai grijă și nu uita să zâmbești.