E furtună în minte,am nevoie de vântul de afară,vreau să îi predau lui toate gândurile agitate care îmi lovesc pereții minții,provocându-mi durere în căutarea unei ieșiri..
Orație de nuntă pe fundal,la volum minim căci în minte am la volum maxim strigăte de gânduri,pe care nu le eliberez,le fac o optimistă analiză și le salvez,le pun pe umeri povara unui mâine mai calm și așa le opresc,se îndepărtează de pereți și apasă podeaua,presate de povara ce le-am atribuit-o..
Se așează pacea..rămâi cu mine o vreme..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu