Ia-mi,calmează,trimite,salvează

23 decembrie fără zăpadă,vânt nervos și totuși milostiv ce te întoarce parcă la un început de toamnă,pământ rece și decolorat,amintiri,dor și..cred că amintiri ce dor,provocatoare de dor.

E furtună în minte,am nevoie de vântul de afară,vreau să îi predau lui toate gândurile agitate care îmi lovesc pereții minții,provocându-mi durere în căutarea unei ieșiri..

Orație de nuntă pe fundal,la volum minim căci în minte am la volum maxim strigăte de gânduri,pe care nu le eliberez,le fac o optimistă analiză și le salvez,le pun pe umeri povara unui mâine mai calm și așa le opresc,se îndepărtează de pereți și apasă podeaua,presate de povara ce le-am atribuit-o..

Se așează pacea..rămâi cu mine o vreme..

”Dar”

Aveam scântei în suflet când în minte îmi erai tu..și inima vorbea ciudat,silabisea,nici ea nu-și găsea locul.

Eram o enciclopedie ambulantă de iluzii când auzeam de tine,prin paginile mele găseai speranțe,gânduri,scenarii greu de pus în scenă fiindcă aveau același act repetitiv și aceleași personaje,noi..

Printr-o definiție aparte,viața pentru mine înseamnă schimb continuu de iubire,transferul se făcea în mintea mea,te încărcam mereu cu ea,tu nu cunoșteai prea bine sursa dar era pace în tine,fiindcă o simțeai.

Dar (fiindcă mereu există un dar) oricât adevăr zăcea în paginile mele scrise cu dorință și optimism,tu erai departe,nu le citeai decât în grabă și nu înțelegeai ce îmi doream eu să înțelegi..iar asta m-a lăsat cu semne de întrebare.

M-ai făcut să mă întreb dacă ai cunoscut vreodată iubirea,dacă i-ai oferit atunci un nume,dacă te-ai lăsat ghidat de ea sau dacă ai considerat-o o simplă boală,de care ai fugit mereu fiindcă tratamentul nu s-a inventat încă..

Ți-am oferit iubire,mi-ai oferit întrebări..schimb neobișnuit,afirm..dar vedeam esențialul,măcar primeam ceva de la tine,aveam un început de zâmbet pe chip,întrebările îmi cereau timp pentru a le analiza,pentru a le oferi răspuns..și le dădeam,fiindcă timpul se oprea când îi spuneam că am nevoie de el pentru tine,îmi era martor și mă înțelegea.

Aș fi vrut să fi fost tu în locul timpului,să te oprești pentru mine oricând,să fii lângă mine când sufletul ar fi cerut asta,aș fi vrut..

Somnul mă găsea greu în serile precedate de zilele pline începute cu tine în gând..da,numai acolo te aveam dar mi-a fost suficient,timpul m-a obligat să fac pace cu ideea.

Astăzi te păstrez în același loc,îți mai trimit iubire din când în când,deși nu mă semnez.

Nou sentiment-dezamăgirea

M-am întâlnit cu un sentiment care nu a avut niciodată mari efecte asupra mea,nu știu ce s-a schimbat acum.

Am descoperit,cu ajutorul acestuia că deși  o persoană  s-a folosit/a avut parte de sprijinul tău o viață întreagă și cu strângere de inimă și regret poate i-ai oferit titlul de „prieten”,bineînțeles,titlu nemeritat..ei bine,poate trece la sentimente reci foarte ușor.

Nu e tocmai o problemă,dar vin cu soluția.

E un fapt că oamenii se schimbă,cei mai mulți în rău,dar ajung la concluzia că unii au avut mereu o răutate interioară ce cu timpul a tot dat semne de „sunt și eu aici” până a ieșit din carapace,ștergând orice urmă de frumos din om.

Huh,oare de ce mi-e greu să vorbesc despre transformarea ta, ce m-ai înselat cu falsa ta prietenie?

Vreau să știi că sunt bine,eliberată.M-a dezamăgit doar faptul că acum grupul oamenilor fără sentimente a crescut odată cu alăturarea ta.

Ai îndepărtat din calea ta toate persoanele care te-au ridicat când ai avut nevoie,pe care le-ai umilit când ai avut ocazia fiindcă spuneam și mai sus,răutatea vorbea de multe ori prin tine,imitai superioritatea,gesturile de prietenie fiind ignorate complet de catre tine..crede-mă,ai numai gânduri bune din partea mea,sper să-ți fie bine deși viața ia întorsături neașteptate,întorsături în spatele cărora nu vei mai găsi sprijinul de altă dată.

Gânduri bune,pe cele albe nu le-ai înțelege.

Nu e despre ei,e despre tine

Mi-a fost dor să-mi scriu ideile aici,îmi apăsau sufletul.Nu de altceva,dar începusem să le amestec,ușor apărea și teama de a le pierde..deci le fac loc aici.
Am păstrat aceleași gânduri albe,poate am unele recente,cu suave nuanțe de gri însă sunt în proces de purificare,vor atinge imaculatul în foarte scurt timp.
Am acordat timp cunoașterii sufletelor,fiindcă asta stă la baza oricărei ființe.
A meritat,veți vedea de ce.
De curând,la o discuție deschisă,cineva mi-a zis „Știi,e așa ciudat și dureros că oamenii judecă după ambalaj,că nu au răbdarea și curiozitatea de a trece de el,de a cunoaște gândirea,caracterul,sufletul..„
Știți,persoana ce s-a deschis în fața mea e o incredibilă sursă de iubire,bunătate și frumusețe interioară și exterioară.Cred că a fost cel mai frumos „caz” pe care l-am studiat în această perioadă.
Știți voi,revin puțin la titlu și vreau să subliniez,nu e despre ei,e despre tine și despre ceea ce știi că ești,despre ceea ce îți impui să fii.
De ce să-ti lași sufletul pradă părerii lumii?De ce să nu te iubești pe tine însuți doar fiindcă unii sunt incapabili să treacă de „ambalaj”?
Incapabilii nu merită asta,ei merită să rămână în oaza de mediocritate,iubirea și legăturile sale fiindu-le interzise.
Știu că nevoia ta de iubire e uriașă,știu..e firesc,tu oferi iubire tuturor,aduci zâmbete cu orice mic gest de-al tău,faci orice pentru fericirea celorlalți iar acestea sunt puține din motivele care arată că ești ai inima pregătită pentru acest sentiment.
Am realizat că ai un gol în suflet,mi-ai permis să îl văd și am încercat cu puteri minime să-l închid puțin câte puțin..dar mereu se redeschidea..nu eram eu persoana care putea face „minunea”..dar știu că într-o bună zi,va apărea acea persoană și nu numai că va umple golul,făcându-te să te simți o ființă completă,dar nu va mai da șansa altora de a se forma.
Eu sunt o ființă mică,te iubesc în felul meu dar cu toată puterea,la fel și cei din jurul tău și nu o să renunț până pe dosarul deținător al cazului tău nu închei cu o notă pozitivă!
Acum vin cu o un sfat din suflet pentru suflet:acceptă,iubește ceea ce ești și fă-o cu mândrie,astfel părerea lumii va fi pistolul la ale cărui gloanțe vei fi mereu imun.