Part of..

Dacă ar fi să mă întrebați despre noroc și oamenii ce îl dețin..aș spune fară să stau pe gânduri că fotografii sunt cei mai norocoși oameni.. Nu toți,ci acei fotografi în adevăratul sens al cuvântului,cei pentru care fotografia a depășit gradul de pasiune,devenind o parte din ființa lor fără de care nu ar mai fi la fel. De ce consider că sunt norocoși? Mulți s-ar gândi la partea financiară și la câștigurile ce îți rămân după ultima declanșare a aparatului la sfârșitul unei ședințe foto..însă numai cei de care vorbeam mai devreme înțeleg la ce mă refer atunci când folosesc cuvântul „norocos”. Ca să nu fiu nedreaptă,voi încerca să explic și celor ce văd norocul egalând cu partea materială. Fotograf fiind,afli povești de viață,ești martor la ele,surprinzi cele mai frumoase zâmbete,despărțiri și regăsiri într-o gară oarecare,momentele în care inelele leagă destine,cunoști noi priviri,noi zâmbete,surpinzi emoții,fericire,iubire. Te simți fericit când vezi că oamenii transmit, așa îți dai seama că și fotografiile vor transmite,așadar scopul este îndeplinit.Câștigul cel mai mare îl are sufletul,mintea..dar pentru cei nominalizați mai devreme,contează cel mai mult.Zâmbiți,bucurați un fotograf! :)

Ai fost,ești și vei rămâne

Ești un om puternic,ești un om frumos,ești un om capabil de multe lucruri bune,ești un om de care o lume întreagă poate fi mândră,ești un om ce poate lăsa în urma lui doar zâmbete și gânduri pline de lumină,ești..tu. Un munte de posibilități într-un singur corp,mic..toți suntem niște oameni mici,din moment ce nu putem atinge cerul cu mâna..devii om mare atunci când treci de granițele cerului cu ajutorul imaginației.

Tu te vezi în oglindă așa cum te văd eu de la distanță?Ar trebui.

Adevărul este că am fost și poate încă sunt un om plin de complexe,deși mulți mă judecă având impresia că totul este roz în jurul meu,aș vrea să se știe că am cerințe mari de la propria mea persoană și mă lupt de multe ori cu gândul că nu le voi îndeplini și că voi dezamăgi multe persoane..este o luptă continuă în care intru și ies mereu cu zâmbetul pe buze,poate nu mă accept în totalitate,dar știu că eu fără mine nu exist și astfel fac eforturi mari să rămân mereu în picioare,zâmbind pentru ceilalți.E o luptă interioară,ușor de dus pentru mine,având în vedere că sunt o persoană foarte optimistă.Revenind la tine,aș vrea să te rog ceva..

Fii ceea ce n-au fost alții.

Bingo

Cred în ideile mele despre fericire,cred în tot ceea ce zic..însă până de curând n-am crezut că pot spune „adio„ cu zâmbetul pe buze.
În mintea mea,un final era mereu trist..în special finalul unei perioade de fericire. Ei bine,totul s-a schimbat. Am realizat cât de naivă este tristețea și cât de ușor se lasă păcălită de un zâmbet.
Finalul de care eu am trecut cu brio trebuia încheiat cu lacrimi,sau cel puțin cu o expresie ștearsă,o expresie de om care a pierdut un lucru prețios.. n-a fost așa. Mi-am setat pe chip un zâmbet,n-am avut un motiv care să-l susțină,doar l-am așezat pe chip și mi-am interzis să fiu ca toți ceilalți,să mă las pradă tristeții din orice motiv. Toate sfaturile mele aplicate într-o singură clipă..un motiv de mândrie pentru mine.
Fericirea e un scut care te menține sănătos,nu-l lăsa jos niciodată.

Mi-aș dori să-ți dorești

Mi-aș dori o minte limpede dar nu știu dacă m-aș descurca cu ea.
N-am avut niciodată gânduri puține..dar deși mi-a fost greu să le duc uneori,nu aș putea să plec la drum fără ele.
Nu vreau să mă complic,dar nici nu caut o cale ușoară.
Vreau să fiu un motiv pentru oamenii ce și-au pierdut zâmbetul,vreau să zâmbească împreună cu mine. De multe ori mă lovesc de „nu pot,nu e așa ușor,tu nu știi cum e,e ușor de zis dar e greu de făcut” dar știți ce? Nu renunț. 
Sunteți prea mulți cei ce vă lăsați fericirea furată..dacă depuneți o simplă plângere și așteptați rezultate satisfăcătoare în urma ei,vă trezesc destul de urât : în frumoasa noastră țară,dacă ți s-a dat în cap pe stradă poți depune plângere,dar pană se rezolvă cazul tău,alte 100 de capete vor fi sparte de același hoț. Așadar,de ce stai și îți plângi de milă? Fă-ți singur dreptate..dar altfel,uită hoțul ce a plecat cu fericirea ta,reîncarcă-te cu baterii mici de fericire și încearcă fel și fel de zâmbete,alege-l pe cel care ți se potrivește mai bine.
E greu?
Da,e mai ușor să stai să-ți lingi rănile,să le închizi cu lacrimi..dar lacrimile nu sunt pansament definitiv,rănile închise cu lacrimi se redeschid la prima atingere.
Să te pansezi cu speranțe? Bravo,ai găsit cheia succesului,nu rămâi nici cu cicatrici.
Ce alegi? Mai aștepți după plângerea aia?