Fără soare II

Mi-a fost dor să scriu „fără soare”..
Deși e iunie,nu e soare..deși uneori ai un zâmbet incredibil de luminos poate nu ești fericit.
Nimeni nu se aștepta ca iunie să ne plângă cu ploi mari și sănătoase,ci toți anunțau soare în sus,soare în jos,planuri peste planuri,o vară arzătoare..dar ce să vezi,n-a fost așa.
Asemeni unei ploi,nici tristețea nu e anunțată..vine exact atunci când totul pare să-ți surâdă.
Priviți pentru o clipă viața ca pe un profesor și o să vedeți că i se potrivește rolul. Ne dă fel și fel de teste,unul mai dificil decât altul. Atunci când treci cu brio de unul,te felicită și îți lasă o perioadă de soare în calea ta. Însă atunci când nu reușești să iei nici notă de trecere,te poartă printr-un drum noros de corijări..obligându-te astfel să-ti dorești drumul cu soare. Nu e simplu,nimeni nu a spus vreodată că este..așa cum nimeni nu a fost niciodată complet pregătit pentru un test..dar gândește-te,acestea sunt doar mici teste ale vieții..sunteți conștienți că vor urma examene? Dacă te dai bătut numai după un singur test..examenul ar trebui să însemne sfârșitul?
Toată lumea vrea fericire,nimeni nu vrea durere.. dar cum poți vedea curcubeul fără o mică ploaie?

Din perspectiva unuia din mine

Nu am căutat fericirea,am zis că niciodată nu voi face asta,că o voi aștepta să vină..și într-adevăr,a venit..dar tot departe o simt.O fi o pseudo-fericire? Să nu mă bucur? Nu pot trăi cu speranțele legate de o fericire falsă?

Probabil vă întrebați cum e să trăiești fericirea „de la distanță”. Da,e nesigur..dar dacă am ști că drumul către fericire e mereu sigur,nu am mai cunoaște tristețea.Și dacă nu cunoști triștețea cum poți ști sigur că ești fericit?

Prietenie

Acum mult timp,mi s-a zis că nu se mulțumește pentru prietenia sinceră fiindcă nu e un obiect pe care îl primim cadou,e o trăire pe care fiecare o merită..Bineînțeles,am fost de acord,asta cred și eu..însă cum eu nu am făcut niciodată ceea ce mi s-a spus..trebuie să și mulțumesc.
Sunt o persoană destul de puternică să merg și singură pe drumul meu..dar simt călătoria mai sigură alături de un prieten.
Mulțumesc!

Pierdut

Sunt un drum atât de încurcat încât pierd toți pașii ce mă ating.
Să fie vina obstacolelor mele poate prea mari sau să fie vina celor ce cred că e ușor să mergi pe mine?
E greu să mergi pe un drum neasfaltat,desculț fiind.. 
Toate drumurile sunt grele,iar cele care par a nu fi,doar par.
Pune-ți speranțe în pași,zâmbet în privire și continuă să mergi,drumul e lung..dar cu aceste două „arme„ nu te vei pierde niciodată.